sâmbătă, 21 martie 2009

Canalul Aranca la Sannicolau Mare






SCURT ISTORIC AL CANALULUI ARANCA

Canalul Aranca este un vechi curs al râului Mureş care în perioada cetăţii antice Morisena se presupune că ar fi fost navigabil dovadă fiind corabia scufundată în albia Arancăi ( de lângă …) Din legendele trecutului o versiune este aceea că Attila, conducătorul hunilor, după ce a fost încoronat pe albia Arancăi, aceştia au modificat cursul râului Mureş în forma actuală .
De-a lungul timpului canalul Aranca a fost colectorul principal al câmpiei Aranca deoarece solul din teritoriul câmpiei a fost sub influenţa directă şi accentuată a apelor de suprafaţă şi subterane ceea ce a făcut să aibă un proces de geneză şi evoluţie cu totul caracteristic.
Aranca izvorăşte din lunca Mureşului de la Felnac (unde a început construcţia digului în 1816 ) şi se varsă în râul Tisa .
Canalul Aranca trece prin mijlocul oraşului Sânnicolau Mare şi a fost canalizat începând cu anul 1888 după inundaţiile din primăvara aceluiaşi an. Începând cu anii 1887-1894 s-a construit sistemul hidrotehnic Aranca ce cuprinde şi suprafeţe teritoriale ale oraşului pentru a deservi o suprafaţă de 98,4 km2. Sistemul a funcţionat până în anul 1919 când bazinul Aranca a fost dezmembrat cu actuala frontieră.


În urma proiectului din 1931 şi apoi din 1932 după inundaţiile din acelaşi an, s-a trecut la amenajarea canalului Aranca cu proiecte tehnice în colaborare cu ţara vecină, Iugoslavia. Între anii 1932-1954 au existat preocupări pentru o mai bună folosire a sistemului şi de abia începând cu anul 1954 s-a început propriu-zis executarea lucrărilor în amonte şi aval de oraş , finalizate spre sfârşitul anilor 1986.

DATE TEHNICE
Canalul Aranca are o lungime de 84,750 km fiind marcat prin 81 de borne kilometrice .Canalul Aranca este divizat în patru compartimente, zona Sânnicolau Mare fiind situat în compartimentul II de la km 81,7 – km 42. La limita teritorială a oraşului, canalul are o lungime de 10,532 km; lăţimea variind între 6 şi 16 m cu baza mică de 3 m şi o adâncime cuprinsă între 1 şi 3 m. Panta este de 0,1-0,15 m cu diferenţa de nivel între intrare şi ieşire din teritoriul localităţii de 2,5 m. Viteza apei este de 0,8-1,2 m/s, iar debitul maxim este de 2,5 m/s.
Canalul Aranca în localitate este traversat de opt poduri şi trei podeţe, iar în afara oraşului de poduri la intersecţia de canale şi drumuri. Canalul are legătură cu râul Mureş prin două canale reversibile, pe fiecare fiind amplasate câte o staţie de pompare (28)



Râul Mureş

Izvoreşte din munşii Hăşmaşul Mare, străbate Podişul Târnavelor, Defileul Topliţa – Deta, trece prin dreapta Munţilor Apuseni, coboară în depresiunea Alba Iulia, trece apoi prin Munţii Zărandului şi Dealurile Lipovei, intră în Câmpia Vestică trecând prin oraşul Arad, formează apoi frontieră cu Ungaria şi se varsă în Tisa pe teritoriul Ungariei.
Are o lungime de 756,200 km. În vremuri îndepărtate, era o cale navigabilă ce transporta lemnul, sarea, piatra de pavaj şi alte produse din centrul Transilvaniei spre Occident, fiind a doua cale comercială, de-a lungul văii Mureşului. La ora actuală nu mai este navigabil.
Râul Mureş este şi apa de frontieră pe o lungime de 22,50km. între km. Fluvial ,,0” şi km. Fluvial 22+500”, respectiv între bornele de frontieră de pe teritoriul romănesc, de la borna A60/PP1 şi borna PP100(Nădlac). Traseul liniei de frontieră, trece pe mijlocul senalului navigabil (acolo unde apa este mai adincă) şi este marcat prin semne de frontieră în bornaj dublu (fiecare stat cu sistemul său de bornaj ca număr de borne).

Râul Mureş are limitrofe hotarele localităţilor Sânpetru Mare, Saravale, Sannicolau Mare şi Cenad, iar pe teritoriul maghiar, localităţile Apattfalva şi Cenadul Maghiar.
Mureşul formează hotarul de nord al teritoriului oraşului şi graniţă cu Republica Ungară pe o distanţă de 6,200 km. Între bornele PP 47 şi PP 78, respectiv între km.fluvial 12+500 şi 18+500, pe, porţiunea neregulalizată. Are un număr de 26 de insule, din care 14 aparţin statului român, în urma măsurătorilor din 1996 (măsurătorile se fac la un interval de 10 ani). Între bornele PP47 şi PP78, cât este hotarul oraşului, se află un număr de 4 insule ce aparţin statului român. În dreptul staţiei de pompare, bornei PP55, pe timpuri îndepărtate, se afla un port, loc de acostare pentru descărcarea şi încărcarea produselor şi materialelor.
Canalul Mureşanul (Mureşelul), este un afluent al Arancăi, ce izvorăşte din lunca Mureşului, ulterior, acesta fiind amenajat ca şi canal de irigaţii.
În timpuri îndepărtate, trecea prin faţa cetăţii Morisena, fiind al doilea obstacol natural de aparare al cetăţii, împreună cu Aranca.
Mureşelul, are o lungime de 9,3 km. şi o lăţime de 5 – 10 m.şi o adâncime între 1 şi 5 m. de la baza canalului.
Canalul Silvia este un canal construit în cadrul sistemului hidrotehnic, fiind un canal principal de distribuţie a apei pompate de la staţia de pompare de pe râul Mureş, borna PP55. Are o lungime de 2,7 km. cu o lăţime de 25 – 30 m. şi o adâncime de 3 – 5 m. Este străbătut de două poduri din ciment cu lungimea de 20 m. lăţimea de 6 m, înălţimea de 6 m şi o greutate maximă admisă de 30 t.
Celalalte 73 de canale principale şi secundare de pe teritoriul oraşului, sunt de dimensiuni reduse, şi formează împreună sistemul hidrotehnic Sannicolau Mare din Sistemul hidrotehnic Aranca.

Canalul Aranca la Sannicolau Mare



-->
HIDROGRAFIA
În zona Aranca, hidrografia este rezultatul acţiunii combinate ale factorilor climatici, hidrografici, morfologici şi geologici. Morfologia terenului influenţează adâncimea şi drenajul apei freatice, factorii climatici şi hidrografici influenţează alimentarea, drenarea şi variaţiile nivelului apei freatice, iar factorul geologic determină existenţa stratului freatic şi a straturilor acvifere de adâncime. Dintre aceşti factori , numai factorul climatic este considerat uniform pentru întreaga zonă, ceilalţi factori fiind diferiţi de la o zonă la alta. Astfel condiţiile de alimentare şi drenare diferă în lunca Mureşului faţă de terasă şi câmpie.
Colectorul principal al Câmpiei Aranca este Aranca, ce se varsă în Tisa. Canalul Aranca este instalat pe fostele albii ale Mureşului şi dispune de un areal de divagare înainte de îndiguire. Izvorăşte din lunca Mureşului, de la Felnac (unde începe digul Mureşului ) şi se varsă în Tisa .
Sistemul hidrotehnic Sannicolau Mare
Canalul Aranca traversează Sannicolau Mare şi avea în trecut ca scop evacuarea apei din terenurile inundate, fiind lărgit şi adâncit în anii 1959 şi 1960. Pe teritoriul oraşului are o lungime de 10km si 532 m şi o lăţime variind între 6 şi 16 m şi o adâncime cuprinsă între 1 – 3 m. Panta este de 0,1-0,15 km, iar diferenţa de nivel între punctele de intrare (E) şi (U) din oraş este de 2,5 m. Debitul maxim se înregistrează primăvara, iar debitul minim vara .
Sistemul de desecare Aranca IV al oraşului Sânnicolau Mare are o suprafaţă de 31.480 ha, având un număr de 34 de puţuri, fiecare cu o suprafaţă de 926 ha dintre care şapte puţuri sunt în funcţiune, iar nouă sunt defecte .
În regiunea Aranca apa freatică contribuie la excesul de apă din sol, dar numai până la adâncimea de 2 m; de la adâncimea de 2,3 m apa freatică nu mai are influenţă asupra solului, dar contribuie la alimentarea lui în timpul secetei. Alimentarea canalului cu apă se face din precipitaţii, izvoare de apa subterană şi din ape arteziene .
Întreaga suprafaţă a oraşului şi chiar a împrejurimilor este apărată împotriva inundaţiilor, a apelor râului Mureş de digul ce însoţeşte Mureşul, având o siguranţă de cel puţin 1m faţă de apele maxime ale Mureşului .
Râul Mureş străbate judeţul Timiş prin partea sa nordică pe o lungime de 42 km de la Periam Port la Cenad, fiind îndiguit pe întreaga sa lungime. La sud de Mureş, de la nord-est către sud-vest curge Aranca pe o lungime totală de 104 km, din care 65 km în cuprinsul judeţului Timiş. Râul Aranca are un curs domol şi se suprapune peste un vechi curs al Mureşului .

-->
Calitatea apei în oraşul Sânnicolau Mare.

În bazinul hidrografic Aranca, funcţionează subsiteme de monitorig al calităţii apelor de suprafaţă, cu secţiuni de control de ordinul I.
Alimentarea cu apă potabilă a oraşului Sânnicolau Mare, cu un număr total de 14.644 locuitori, se realizează centralizat, prin captarea unui front de apă de mare adâncime (100 m). Forajele executate între 1974-1980, sunt situate la 17 km distanţă spre est de oraş, între localitatea Sâmpetru Mare şi Periam, având autorizat un debit total maxim de 5898 m³/zi, respectiv 68,3 l/s (volum mediu anual de 1, 793.975 mc). Instalaţia de tratare, situată la intrarea în oraş dinspre Saravale, cuprinde înmagazinarea, urmată de o fază de clorinare şi pompare. Lungimea totală simplă a reţelei de distribuţie a apei, la care sunt racordaţi 70-90% din populaţiile localităţiilor Sânnicolau Mare, Sânpetru Mare şi Saravale, este de cca.35 km.
Calitatea globală a apei pe canalul Aranca, de la staţia de pompare Mureş-Periam şi până în amonte Sânnicolau Mare, pe o lungime de 72 km, este de calitatea a II-a, iar între Sânnicolau Mare şi frontieră, pe o lungime de 42 km, este de calitatea a III-a. Faţă de anul 2002, se constată că în anul 2003 calitatea globală a apei pe ansamblul bazinului s-a înrăutăţit. Calitatea apei în secţiunea Sânnicolau Mare a fost de categoria a II-a cu depăşiri la grupele de indicatori nutrienţi (amoniu- 1,019 mgN/l; azotiţi – 0,088 mgN/l; azotaţi – 3,969 mgN/l; fosfaţi – 0,059 mgP/l) şi grad de mineralizare (rezidiu fix - 749,8 mg/l, cloruri – 107 mg/l, sodiu – 95,4 mg/l, mangan 0,09 mg/l). Clasa a III-a de calitate este determinată de aportul surselor de poluare difuze (localităţi rurale) şi de debitele de diluţie scăzute.
În anul 2004, potrivit analizelor zilnice efectuate, a rezultat că în secţiunea amonte de Sânnicolau Mare, oxigenul dizolvat a avut un domeniu de variaţie înre 3,8 mg/l şi 7,8 mg/l şi substanţe organice între 7,6 mg/l şi 10,0 mg/l.
În cursul anului 2003 s-a evacuat în râul Aranca un volum de 0,093 mil.m³ ape uzate, din care: - 0,004 mil.m³/an din industria uşoară (4,3%);
- 0,086 mil.m³/an din industria mecanică fină şi electrotehnică (92,5%);
- 0,003 mil.m³/an din alte activităţi (3,2%).
Poluarea în acest bazin este în mare parte datorată surselor punctiforme, dar şi difuze şi deversărilor de ape geotermale. La sursele de poluare punctiforme, în anul 2003, nocivităţile importante evacuate sunt: - suspensii (2 t/an); CBO5 (3 t/an); CCO-Cr (7 t/an); amoniu (0,9 t/an); extractibile (1,9 t/an); cupru (4,3 kg/an); crom (2,6 kg/an); nichel (7,7 kg/an); zinc (6,9 kg/an); azotaţi (176 kg/an); fosfaţi (97 kg/an). („Model de Mediu Sustenabil prin Cooperare Transfrontalieră”, 2005).
După folosire casnică şi industrială, printr-un sistem de canalizare de tip unitar şi mixt (lungime totală de 20 km), apele uzate din reţeaua de canalizare (la care este racordată circa 40% din populaţia oraşului), ajung în staţia de epurare cu ajutorul a trei staţii de pompare intermediare. În Sânnicolau Mare, apa uzată este în general colectată în sistemul de canalizare a oraşului şi este filtrată prin staţia de epurare. Sunt totuşi zone în oraş, în special la periferie, care nu sunt racordate la acest sistem şi gospodăriile respective au fose septice private, care sunt vidanjate periodic de serviciul de gospodărie comunală şi locativă.
Nivelul poluării în majoritatea forajelor executate în stratul acvifer freatic în bazinul hidrogarfic Aranca nu prezintă modificări faţă de anii anteriori, înregistrându-se depăşiri ale limitei maxime admise la cel puţin doi indicatori de caracterizare a calităţii apei (amoniu şi substanţe organice).
Reţeaua de canalizare a oraşului este într-o stare avansată de degradare, cu exfiltraţii, dar şi infiltraţii. În majoritatea timpului staţia de epurare este nefuncţională. Există 21 de guri de deversare gravitaţionale, prin care o cantitate însemnată de ape uzate şi ape pluviale se evacuează direct, fără epurare în canalul Aranca. (maxim 1650 mc/zi). Cea mai mare parte din apele urbane din canalizarea oraşului, după o epurare insuficientă, (circa 30%), sunt descărcate prin pompare în râul Mureş, prin canalul Silvia. Există şi cazuri în care aceste ape uzate, datorită unor situaţii speciale, pot fi evacuate şi în canalul Mureşan, emisar final fiind canalul Aranca.
Totuşi apa râului Aranca este destul de degradată, ca urmare a poluării suferite mulţi ani în şir, cand în aceasta erau deversate deşeuri chimice rezultate de la fosta fabrică de ciorapi şi de la fostul abator. Ecosisitemul a fost atunci puternic afectat, iar restabilirea echilibrului ecologic necesită mari cheltuieli financiare.
În prezent, râul ar trebui dragat şi ar trebui eliminate toate deşeurile care zac pe fundul acestuia.
În cursul anului 2005, a fost evacuat în canalul Aranca un volum de 0,156 mil. m³ ape uzate, dintre care, 0,015 mil.m³/an ape uzate cu provenienţă din industria uşoară şi 0,047 mil.m³/an ape uzate cu provenienţă din industria mecanică fină şi electronică.
Din punct de vedere al încărcărilor evacuate în emisar, acestea au valori cu impact asupra calităţii apei de suprafaţă din cauza debitului de diluţie redus.