Canalul Aranca la Sannicolau Mare

 

-->

HIDROGRAFIA

În zona Aranca, hidrografia este rezultatul acţiunii combinate ale factorilor climatici, hidrografici, morfologici şi geologici. Morfologia terenului influenţează adâncimea şi drenajul apei freatice, factorii climatici şi hidrografici influenţează alimentarea, drenarea şi variaţiile nivelului apei freatice, iar factorul geologic determină existenţa stratului freatic şi a straturilor acvifere de adâncime. Dintre aceşti factori , numai factorul climatic este considerat uniform pentru întreaga zonă, ceilalţi factori fiind diferiţi de la o zonă la alta. Astfel condiţiile de alimentare şi drenare diferă în lunca Mureşului faţă de terasă şi câmpie.

Colectorul principal al Câmpiei Aranca este Aranca, ce se varsă în Tisa. Canalul Aranca este instalat pe fostele albii ale Mureşului şi dispune de un areal de divagare înainte de îndiguire. Izvorăşte din lunca Mureşului, de la Felnac (unde începe digul Mureşului ) şi se varsă în Tisa .

Sistemul hidrotehnic Sannicolau Mare

Canalul Aranca traversează Sannicolau Mare şi avea în trecut ca scop evacuarea apei din terenurile inundate, fiind lărgit şi adâncit în anii 1959 şi 1960. Pe teritoriul oraşului are o lungime de 10km si 532 m şi o lăţime variind între 6 şi 16 m şi o adâncime cuprinsă între 1 – 3 m. Panta este de 0,1-0,15 km, iar diferenţa de nivel între punctele de intrare (E) şi (U) din oraş este de 2,5 m. Debitul maxim se înregistrează primăvara, iar debitul minim vara .

Sistemul de desecare Aranca IV al oraşului Sânnicolau Mare are o suprafaţă de 31.480 ha, având un număr de 34 de puţuri, fiecare cu o suprafaţă de 926 ha dintre care şapte puţuri sunt în funcţiune, iar nouă sunt defecte .

În regiunea Aranca apa freatică contribuie la excesul de apă din sol, dar numai până la adâncimea de 2 m; de la adâncimea de 2,3 m apa freatică nu mai are influenţă asupra solului, dar contribuie la alimentarea lui în timpul secetei. Alimentarea canalului cu apă se face din precipitaţii, izvoare de apa subterană şi din ape arteziene .

Întreaga suprafaţă a oraşului şi chiar a împrejurimilor este apărată împotriva inundaţiilor, a apelor râului Mureş de digul ce însoţeşte Mureşul, având o siguranţă de cel puţin 1m faţă de apele maxime ale Mureşului .

Râul Mureş străbate judeţul Timiş prin partea sa nordică pe o lungime de 42 km de la Periam Port la Cenad, fiind îndiguit pe întreaga sa lungime. La sud de Mureş, de la nord-est către sud-vest curge Aranca pe o lungime totală de 104 km, din care 65 km în cuprinsul judeţului Timiş. Râul Aranca are un curs domol şi se suprapune peste un vechi curs al Mureşului .

-->
Calitatea apei în oraşul Sânnicolau Mare.
În bazinul hidrografic Aranca, funcţionează subsiteme de monitorig al calităţii apelor de suprafaţă, cu secţiuni de control de ordinul I.
Alimentarea cu apă potabilă a oraşului Sânnicolau Mare, cu un număr total de 14.644 locuitori, se realizează centralizat, prin captarea unui front de apă de mare adâncime (100 m). Forajele executate între 1974-1980, sunt situate la 17 km distanţă spre est de oraş, între localitatea Sâmpetru Mare şi Periam, având autorizat un debit total maxim de 5898 m³/zi, respectiv 68,3 l/s (volum mediu anual de 1, 793.975 mc). Instalaţia de tratare, situată la intrarea în oraş dinspre Saravale, cuprinde înmagazinarea, urmată de o fază de clorinare şi pompare. Lungimea totală simplă a reţelei de distribuţie a apei, la care sunt racordaţi 70-90% din populaţiile localităţiilor Sânnicolau Mare, Sânpetru Mare şi Saravale, este de cca.35 km.
Calitatea globală a apei pe canalul Aranca, de la staţia de pompare Mureş-Periam şi până în amonte Sânnicolau Mare, pe o lungime de 72 km, este de calitatea a II-a, iar între Sânnicolau Mare şi frontieră, pe o lungime de 42 km, este de calitatea a III-a. Faţă de anul 2002, se constată că în anul 2003 calitatea globală a apei pe ansamblul bazinului s-a înrăutăţit. Calitatea apei în secţiunea Sânnicolau Mare a fost de categoria a II-a cu depăşiri la grupele de indicatori nutrienţi (amoniu- 1,019 mgN/l; azotiţi – 0,088 mgN/l; azotaţi – 3,969 mgN/l; fosfaţi – 0,059 mgP/l) şi grad de mineralizare (rezidiu fix - 749,8 mg/l, cloruri – 107 mg/l, sodiu – 95,4 mg/l, mangan 0,09 mg/l). Clasa a III-a de calitate este determinată de aportul surselor de poluare difuze (localităţi rurale) şi de debitele de diluţie scăzute.
În anul 2004, potrivit analizelor zilnice efectuate, a rezultat că în secţiunea amonte de Sânnicolau Mare, oxigenul dizolvat a avut un domeniu de variaţie înre 3,8 mg/l şi 7,8 mg/l şi substanţe organice între 7,6 mg/l şi 10,0 mg/l.
În cursul anului 2003 s-a evacuat în râul Aranca un volum de 0,093 mil.m³ ape uzate, din care: - 0,004 mil.m³/an din industria uşoară (4,3%);
- 0,086 mil.m³/an din industria mecanică fină şi electrotehnică (92,5%);
- 0,003 mil.m³/an din alte activităţi (3,2%).
Poluarea în acest bazin este în mare parte datorată surselor punctiforme, dar şi difuze şi deversărilor de ape geotermale. La sursele de poluare punctiforme, în anul 2003, nocivităţile importante evacuate sunt: - suspensii (2 t/an); CBO5 (3 t/an); CCO-Cr (7 t/an); amoniu (0,9 t/an); extractibile (1,9 t/an); cupru (4,3 kg/an); crom (2,6 kg/an); nichel (7,7 kg/an); zinc (6,9 kg/an); azotaţi (176 kg/an); fosfaţi (97 kg/an). („Model de Mediu Sustenabil prin Cooperare Transfrontalieră”, 2005).
După folosire casnică şi industrială, printr-un sistem de canalizare de tip unitar şi mixt (lungime totală de 20 km), apele uzate din reţeaua de canalizare (la care este racordată circa 40% din populaţia oraşului), ajung în staţia de epurare cu ajutorul a trei staţii de pompare intermediare. În Sânnicolau Mare, apa uzată este în general colectată în sistemul de canalizare a oraşului şi este filtrată prin staţia de epurare. Sunt totuşi zone în oraş, în special la periferie, care nu sunt racordate la acest sistem şi gospodăriile respective au fose septice private, care sunt vidanjate periodic de serviciul de gospodărie comunală şi locativă.
Nivelul poluării în majoritatea forajelor executate în stratul acvifer freatic în bazinul hidrogarfic Aranca nu prezintă modificări faţă de anii anteriori, înregistrându-se depăşiri ale limitei maxime admise la cel puţin doi indicatori de caracterizare a calităţii apei (amoniu şi substanţe organice).
Reţeaua de canalizare a oraşului este într-o stare avansată de degradare, cu exfiltraţii, dar şi infiltraţii. În majoritatea timpului staţia de epurare este nefuncţională. Există 21 de guri de deversare gravitaţionale, prin care o cantitate însemnată de ape uzate şi ape pluviale se evacuează direct, fără epurare în canalul Aranca. (maxim 1650 mc/zi). Cea mai mare parte din apele urbane din canalizarea oraşului, după o epurare insuficientă, (circa 30%), sunt descărcate prin pompare în râul Mureş, prin canalul Silvia. Există şi cazuri în care aceste ape uzate, datorită unor situaţii speciale, pot fi evacuate şi în canalul Mureşan, emisar final fiind canalul Aranca.
Totuşi apa râului Aranca este destul de degradată, ca urmare a poluării suferite mulţi ani în şir, cand în aceasta erau deversate deşeuri chimice rezultate de la fosta fabrică de ciorapi şi de la fostul abator. Ecosisitemul a fost atunci puternic afectat, iar restabilirea echilibrului ecologic necesită mari cheltuieli financiare.
În prezent, râul ar trebui dragat şi ar trebui eliminate toate deşeurile care zac pe fundul acestuia.
În cursul anului 2005, a fost evacuat în canalul Aranca un volum de 0,156 mil. m³ ape uzate, dintre care, 0,015 mil.m³/an ape uzate cu provenienţă din industria uşoară şi 0,047 mil.m³/an ape uzate cu provenienţă din industria mecanică fină şi electronică.
Din punct de vedere al încărcărilor evacuate în emisar, acestea au valori cu impact asupra calităţii apei de suprafaţă din cauza debitului de diluţie redus.